marinaaaaar
     media: 5.00 din 1 vot

30.04.07
16:07


de la de-ce


one day blog silence (sau motiv pentru pauza)
     media: 0.00 din 0 voturi

30.04.07
14:31

One Day Blog Silence






însemnarea cu...
     media: 2.00 din 1 vot

27.04.07
14:02
...numărul 100!

Ne-am cam obişnuit să celebrăm tot felul de situaţii tâmpe, cum ar fi şi pasul ăsta de peste suta de postări.
Cred că, la petrecerea de un an de blog, o să fiu nevoită să dau şi bere. Poate atunci or să spună câte ceva şi cei care, pe aceste 100 de posturi, mi-au făcut aproape 30.000 de vizite...

Săru'mâna!




inca un motiv
     media: 0.00 din 0 voturi

26.04.07
18:33
pentru care ragna scrie mai răruţ... ragna face scoala de şoferi... se chinuie din răsputeri să ia peste 22 la amarâtele alea de chestionare... si se plictiseşte groaznic încercând să stea focusată când citeşte legea şi regulamentul...

una peste alta, sper să nu dau blogăreşte peste voi când o să intru triumfal în trafic... pardon, încă o blondă la volan...

voi făceaţi vreodată maximul acela de 26?


De ce nu mai scrie un blogger când nu mai scrie?
     media: 1.00 din 1 vot

17.04.07
21:06
Pentru că nu are timp?
Pentru că nu mai ştie ce?
Pentru că s-a trezit cu spatele la tastatură?
Pentru că nu i se mai pare destul de cool?
Pentru că trebuie să aducă şi el o pâine în casă?
Pentru că are cititori fie puţini, fie dezinteresaţi?
Pentru că nimeni nu comentează la rahaturile pe care le scrie?
Pentru că s-a plictisit şi de blog şi de gândurile lui?
şi aşa mai departe...

sau pur şi simplu
Pentru că a venit mama mare în vizită o săptămână şi n-a putut s-o lase bezmetică prin Bucureşti în timp ce el se învrednicea cu nimicuri la calculator?
Pentru că bărbatul e o săptămână în concediu şi consoarta nu mai apucă să pună şi ea mâna pe tastatură?
Pentru că, în plus, laptopul cel pricăjit TOT nu e funcţional?
Pentru că testează noi reţete de şniţele şi ciuperci cu smântână?
Pentru că scrie mult mult şi încă nu pune lucrurile acelea noi pe blog?
Pentru că îi place din ce în ce mai mult să scrie cu miile de pixuri neîncepute pe coli moi de hârtie?
Pentru că durează destul de mult să frunzăreşti din foi pentru blog?
Pentru că încă nu a slăbit destul?

sau poate pentru că, deşi e o bucăţică de femeie, i se întâmplă toate cele din a doua coloana... simultan...


Ce mai aflu despre oraşul meu
     media: 0.00 din 0 voturi

12.04.07
10:49

Într-una din nopţile trecute, pe când nici eu nu puteam dormi şi nici vecinii nu mai terminau de batut carne pentru şniţele, zappuiam fără o ţintă anume prin toate cele 65 de programe pe care mi le permite cablul tv. Nimic surprinzător. Dar ceva mi-a atras atenţia şi mi-a făcut inima să tresară un pic. Pe TVR1 se vorbea despre Roman.

Într-adevăr, emisiunea cu pricina era Viaţa Satului. Şi nu se vorbea despre Romanul în ansamblu ci despre Suinprod, dar destul pentru mine cât să-mi capteze interesul, mândră deci de lucrurile măreţe care se spuneau acolo.

Se pare că Romanul revoluţionează industria creşterii porcinelor, Suinprod fiind un pionier al domeniului. Anul acesta, la IndAgra, Suinprod a impresionat vizitatorii şi participanţii cu exemplarele rare şi bine crescute ale rasei Mangaliţa cu blană, nişte porci atât de simpatici încât nu mi-am putut abţine un zâmbet şi un woogi-woogi-woo de rigoare. Mangaliţa păroasă a dispărut, în perioada comunistă, din ferme, deşi oferă o carne superioară calitativ. Şi Suinprod îşi propunea să salveze patrimoniul genetic al Mangaliţei, rasă din care deţine deja o sută de exemplare pure. Se pare că rasa aceasta dă una din cele mai sănătoase cărnuri roşii, cu un conţinut scăzut în colesterol, carne care se vinde la preţuri de lux pe pieţele deja europene.

Ce am mai aflat interesant? Tot felul de lucruri pe care Kosarom (grupul de firme din care face parte şi Suinprod) le-a derulat în cadrul programului acela Sapard pentru finanţare în agroindustrie. Spuneam mai devreme de pionierat, ca să ajung la faptul că ei au consiliat şi implementat, împreună cu mici fermieri, proiecte pentru primele ferme de creştere a porcinelor complet automatizate. M-a uimit cât de curat şi exact era totul în respectivele imagini, iar domnul din fermă povestea chiar că porcul e unul din cele mai curate animale, dacă are şansa să aibă mediul corespunzător.

Frumos reportaj, mi-am zis, şi frumos mai vorbeau despre oameni din oraşul meu. Am adormit, într-un final, cu imaginea porcilor acelora graşi şi roz în minte. Şi gândindu-mă cum ar arăta o ceafă de Mangaliţă păroasă la grătar... Mmm...



hepi hepi
     media: 0.00 din 0 voturi

08.04.07
05:14
Fie ca nihasa sa va aduca multe lucruri bune!


ghid nesimtit
     media: 0.00 din 0 voturi

07.04.07
02:05
Am facut astazi, din nou, drumul acela palid si totusi plin de sictir la care ma supun benevol cel putin in preajma sarbatorilor: 5 ore de la Bucuresti la Roman. Ca in ultimele cateva editii ale periplului cu rapciuga CFR-ului, am ales sa zac intepenita in scaunul acela soios pana cand amortesc din toti rarunchii, asta in timp ce ascult ceva cat mai cheerful (de data asta Mika) si citesc ceva cat mai usurel si aducator de zambareala. De data asta Ghidul Nesimtitului. Radu Paraschivescu.

Despre Ghidul Nesimtitului auzisem multe, citisem cateva citate arucate pe net sau in timp ce am luat-o in mana in Diverta, insa chiar n-am fost tentata s-o citesc si cu atat mai putin s-o cumpar. Ceva din rubricile domnului Paraschivescu nu-mi inspira scoaterea portofelului pentru cartea asta, cu atat mai mult cu cat ceea ce ajunge best seller in Bucurestiul ultimilor 2-3 ani e de cele mai multe ori o lectura destul de crispanta. Nici nu vreau sa va mai povestesc de experientele cu De ce iubim femeile, Codul lui DaVinci, 11 minute sau aia cu innebunita dupa cumparaturi. They just give me the creeps...

Revin la nesimtit. Faptul ca nu-mi place cum si cat e scrisa, asta e mai putin important. Tine de gusturi, de ochelari si de fumuri. Poate. Dar n-am putut sa nu mustacesc de fiecare data cand gaseam inca si inca o eroare. Ca sa fiu mai explicita, eram deci invitata sa inteleg curriculumul unui ghiolban, si asta in cuvinte cat mai pompoase si lipsite de orice haz. Dar de ce atatea erori, atat de semantica, de typo cat mai ales de detalii pe care autorul nu le stapaneste dar le prezinta ca adevaruri general valabile. Daca ati citit doua pagini din lectura asta usurica, va rog sa ma contraziceti. Va rog.

De pilda: cum ar putea nesimtitul sa s scarpine cu metacarpianul in ureche? Fie e atat de nesimtit incat sa-i incapa intreg pumnul strans adanc in pavilion, fie un nesimtit de accident l-a lasat pe nesimtitul in cauza fara degete si tot soiul de muschiuleti lombricali si tenarieni. De pilda: cum ar putea nesimtitul sa-si relaxeze tarsienele dand din degetele de la picior? A se observa ca incerc sa dau numai exemplele strict medicale, ca sa nu mi se impute cine stie ce ...

Noi sa fim sanatosi... si dragele noastre lecturi de duzina pe langa noi...


scuze, frate... :D
     media: 0.00 din 0 voturi

01.04.07
15:10

pentru ca e duminica, pentru ca azi sunt floriile, se pune salcie la usa plus ca se mananca peste mult... dar mai ales pentru ca azi voi vorbi cu bunica mea pe messenger (webcam and all), deci daca aveti sau ati avut bunici la tara veti sti ce eveniment e asta... ei bine, pentru toate astea am ales sa va arat o proza scurta scrisa de fratele meu pe la vreo 11-12 ani... familie de scriitori, ce mai... si cat de curand o sa pun aici si din poeziile bunicii mele... enjoy!


Bunica mea

Motorul se opreşte… linişte. Încet mă dau jos din maşină, îmi iau bagajul şi păşesc uşor în curtea plină de tot soiul de fiare care mă priveau parcă încruntate… Căţelul mă recunoaşte şi se gudură pe lângă mine… îi dau o bucată imensă de pâine ca să aibă ce face… Mă uit prin căldura toropitoare de afară… nimeni… Un avion mă scoate din sărite, pe mine şi pe dobitoace… N-am avut timp să-i amintesc domnului pilot de mama sa, că am auzit nişte paşi pe drum… ciudat… Javrele vecinului nu lătrau…era cineva cunoscut… Pe poartă intră… un morman de lucernă ?!? Încremenesc… nu mă văzu, ci merse mai departe şi începu să se împrăştie, ba pe la o găină, ba pe la o gâsca… încet, încet, mormanul luă forma bunicii mele… Draga mea bunică ce hrănea acele supe în devenire cu atâta dragoste… parcă erau copiii ei… şi daca stai să te gândeşti chiar sunt copiii ei, doar îi îngrijeşte de când ies din ou… sau de unde mai ies, şi până când le cad capetele, sau visează guleraş roşu. Iar noi, noi suntem de fapt animalele ei, căci nu este dată să plecăm de acolo cu portbagajul gol, deşi o vizităm rar, că nu-i uşor sa baţi câte o sută de kilometri in fiecare zi. Dar de data asta e altfel… fiindcă vara şcoala hibernează, sau ce dracu’ o face ea… că sincer nu m-am interesat niciodată… am decis să stau un pic la bunica mea, că tot e singură… având în vedere că dragul meu bunic e plecat in delegaţie pe undeva in ţinuturile de sus, la un anume domn Petru, si ce surori mai are ea sunt mult prea bătrâne sau plictisite să mai dea pe la ea…

Merg spre ea, o îmbrăţişez, îi dau saru’ mâna… E în al nouălea cer… şi se vede că nu mă aştepta… doar patul nu era făcut degeaba şi mâncarea mea preferată nu mă aştepta aburind pe masă… cartofi cu garnitura de pahar de vin… atât de bun… Mă lasă in tihnă să pap vinul şi sa beau cartofii… termin şi mă uit la ea cum făcea mâncare la porcovani… pe mine mă rezolvase dar mai avea trei într-un coteţ… Mă uitam cât de elegant şi cât de cochet ţinea găleata cu… ceva, in mână şi cu ce delicateţe păşea pe cărare… Nu s-a schimbat aproape deloc de când a decis să plece de la oraş la locul natal… doar câteva riduri, sau cute de expresie… mă rog. Se întoarce la mine şi începem să discutăm… mă chestionează… mă deschide ca pe o carte şi spun totul… de ce sa mă ascund… va afla până la urmă…

Mai spre seară mă invită la o plimbare printr-o vale din apropiere… cat de frumos, şi când te gândeşti că a copilărit pe aici… Îmi arătă un izvor ascuns. Ne-am uitat la apus, la flori, am mâncat nişte afine… lucru pe care aveam să-l regret…

Ajungem înapoi acasă şi, înainte de culcare, mi-a povestit o frântură din copilăria unicului ei copil… mai exact tatăl meu… ce drac de copil… acum ştiu cu cine semăn … şi ea… ce mamă înţelegătoare, şi bunică la fel… şi mai suntem şi rude de sânge…

După câteva săptămâni de relaxare absolută şi stat degeaba, am plecat… spre marea ei tristeţe, într-o vacanţă lungă la mare. Oricum la vară ştiu ce program am.







Termeni si Conditii de Utilizare