scuze, frate... :D
     media: 0.00 din 0 voturi

01.04.07
15:10

pentru ca e duminica, pentru ca azi sunt floriile, se pune salcie la usa plus ca se mananca peste mult... dar mai ales pentru ca azi voi vorbi cu bunica mea pe messenger (webcam and all), deci daca aveti sau ati avut bunici la tara veti sti ce eveniment e asta... ei bine, pentru toate astea am ales sa va arat o proza scurta scrisa de fratele meu pe la vreo 11-12 ani... familie de scriitori, ce mai... si cat de curand o sa pun aici si din poeziile bunicii mele... enjoy!


Bunica mea

Motorul se opreşte… linişte. Încet mă dau jos din maşină, îmi iau bagajul şi păşesc uşor în curtea plină de tot soiul de fiare care mă priveau parcă încruntate… Căţelul mă recunoaşte şi se gudură pe lângă mine… îi dau o bucată imensă de pâine ca să aibă ce face… Mă uit prin căldura toropitoare de afară… nimeni… Un avion mă scoate din sărite, pe mine şi pe dobitoace… N-am avut timp să-i amintesc domnului pilot de mama sa, că am auzit nişte paşi pe drum… ciudat… Javrele vecinului nu lătrau…era cineva cunoscut… Pe poartă intră… un morman de lucernă ?!? Încremenesc… nu mă văzu, ci merse mai departe şi începu să se împrăştie, ba pe la o găină, ba pe la o gâsca… încet, încet, mormanul luă forma bunicii mele… Draga mea bunică ce hrănea acele supe în devenire cu atâta dragoste… parcă erau copiii ei… şi daca stai să te gândeşti chiar sunt copiii ei, doar îi îngrijeşte de când ies din ou… sau de unde mai ies, şi până când le cad capetele, sau visează guleraş roşu. Iar noi, noi suntem de fapt animalele ei, căci nu este dată să plecăm de acolo cu portbagajul gol, deşi o vizităm rar, că nu-i uşor sa baţi câte o sută de kilometri in fiecare zi. Dar de data asta e altfel… fiindcă vara şcoala hibernează, sau ce dracu’ o face ea… că sincer nu m-am interesat niciodată… am decis să stau un pic la bunica mea, că tot e singură… având în vedere că dragul meu bunic e plecat in delegaţie pe undeva in ţinuturile de sus, la un anume domn Petru, si ce surori mai are ea sunt mult prea bătrâne sau plictisite să mai dea pe la ea…

Merg spre ea, o îmbrăţişez, îi dau saru’ mâna… E în al nouălea cer… şi se vede că nu mă aştepta… doar patul nu era făcut degeaba şi mâncarea mea preferată nu mă aştepta aburind pe masă… cartofi cu garnitura de pahar de vin… atât de bun… Mă lasă in tihnă să pap vinul şi sa beau cartofii… termin şi mă uit la ea cum făcea mâncare la porcovani… pe mine mă rezolvase dar mai avea trei într-un coteţ… Mă uitam cât de elegant şi cât de cochet ţinea găleata cu… ceva, in mână şi cu ce delicateţe păşea pe cărare… Nu s-a schimbat aproape deloc de când a decis să plece de la oraş la locul natal… doar câteva riduri, sau cute de expresie… mă rog. Se întoarce la mine şi începem să discutăm… mă chestionează… mă deschide ca pe o carte şi spun totul… de ce sa mă ascund… va afla până la urmă…

Mai spre seară mă invită la o plimbare printr-o vale din apropiere… cat de frumos, şi când te gândeşti că a copilărit pe aici… Îmi arătă un izvor ascuns. Ne-am uitat la apus, la flori, am mâncat nişte afine… lucru pe care aveam să-l regret…

Ajungem înapoi acasă şi, înainte de culcare, mi-a povestit o frântură din copilăria unicului ei copil… mai exact tatăl meu… ce drac de copil… acum ştiu cu cine semăn … şi ea… ce mamă înţelegătoare, şi bunică la fel… şi mai suntem şi rude de sânge…

După câteva săptămâni de relaxare absolută şi stat degeaba, am plecat… spre marea ei tristeţe, într-o vacanţă lungă la mare. Oricum la vară ştiu ce program am.




Comenteaza

2007-04-02 15:29
cerber

sunt uimit... pe unde ai gasit vechitura asta? ce lamer mic mai eram... gawd..:P

2007-04-03 13:08
Oana

Am citit articolul despre bunica ta.M-a impresionat foarte tare. Esti atat de sensibila... Bravo Ragna. Ai toata admiratia mea. E super tare blog-ul si multa succes in continuare.

2007-04-18 15:52
cerber

:-w Povestirea e scrisa de fratiorul mai mic... (adica eu :">)


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile




Termeni si Conditii de Utilizare