RAGNA

Acest titlu de mare inspiraţie apare în Gândul de alaltăieri. Pe prima pagină. Curioasă, intru pe firul indicat în articol (după ce mă revoltasem deja cumplit datorită limbajului absolut tendenţios pe care doamna Melania Vergu, autoarea articolului, îl folosea gratuit şi, zic eu, nefondat) şi dau, într-un final, de blogul domnului lector. Inutil să mai spun că blogul este foarte plăcut mie, inutil să mai spun că, citind CV-ul domnului Stefanov, am constatat că poate e tocmai genul de de filosof neo-hipiot, care predă Wittgenstein for-a-living, genul de om cu care ai putea sta luni întregi de vorbă şi încă ai mai avea ceva de învăţat.

Unde e miza? Unde e amuzamentul? Vai, vai... Un OM îşi pune poze nud pe un blog... Dar vai...
Unde e miza? Nu mai facuse Băsescu nimic suculent ziaristiceşte? Era CTPul plecat la ski, vorba unui personaj care comenta la articolul din Gândul? Cine ar putea fi afectat de blogul Gramo? Vreodata?

Omul îşi petrece verile pe plaja de nudişti. Şi pune, în consecinţă, poze cu el, soţia şi cine mai vrea pe jurnalul lui. E jurnalul unui om, nicidecum pagină oficială a unui cadru didactic. Să fie aceasta singura hibă, singura pată neagră pe obrazul Universităţii Bucureşti?

Câte articole din primele pagini ale cotidianelor au tratat problema monştrilor sacri din fruntea catedrelor Universităţii, acei dinozauri care produc roboţei pe bandă rulantă şi care nu mai au nici o legătură directă cu viaţa reală? În câte locuri aţi citit câte ceva despre nenorociţii care îţi cer sex oral pentru o notă mai mare? De ce nu s-a revoltat nimeni când câte un lector a cerut taxe fixe pentru ceea ce singur şi-a dorit să facă?

Nu m-a obligat nimeni să intru pe blogul lui Gramo. Dar sunt obligată să înghit privirile şi insinuările libidinoase ale altor profesori.... Pot să trec anul şi fără să intru pe blogul lui Gramo, dacă asta mă revoltă. Dar nu pot să trec anul dacă îi explic altuia că privirile şi limbajul lui îmi lezează demnitatea sau, mai bine, dacă refuz să mai stau vreodată în faţa unui astfel de profesor.

Sunt şi colegi de-ai mei care îmi citesc blogul. Îi rog pe ei să completeze dacă eu am omis să înjur sârguincios sistemul ăsta valoric de căcat în care sunt, recunosc, obligată să trăiesc.