Eu vs. Credinţa
     media: 5.00 din 2 voturi

16.01.07
23:10

„Cei buni sunt cei cărora Dumnezeu le va schimba faptele rele în fapte bune, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (...) Şi mai rămân doar credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

Dacă citatul v-a dus cu gândul la Biblia creştină, nu sunteţi departe de adevăr, el având într-adevăr un corespondent acolo. Citatul aparţine însă Coranului, cartea ce sintetizează legea divină a religiei islamice, cuvântul lui Allah relevat prin Mohamed. Departe de mine gândul de a insinua pasaje sau dogme supuse plagiatului, dar cred că merităm să ştim cât de mult semănăm în credinţă cu cei pe care am ales să-i blamăm în fiecare buletin de ştiri sau la fiecare bere. Am ales să credem orbeşte pe cei care ne-au inoculat ideea că islamul înseamnă ură şi război.

Mai mult decât atât, dogma care stă la baza islamismului este comună cu cea a creştinismului. Cu interpretările şi nuanţele de rigoare, cu toţii ne supunem eticii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Valoarea etică supremă pentru un islamist este asumarea responsabilităţii faţă de Allah şi faţă de semeni. Fie că-i spunem dragoste sau responsabilitate, ideea dăruirii totale celuilalt presupune aceeaşi dorinţă de uniune cu un dumnezeu prin iubirea de oameni.

Smerenia, un alt element comun, nu este, la o privire mai atentă, decât o consecinţă a faptului că trăim în epoca religiilor adoptate de sclavi şi create pentru a-i ţine în frâu pe cei mulţi dar utili. Şi se pare că funcţionează încă.

Creştini sau mahomedani, trăim cu toţii sub auspiciul preştiinţei divine. Zeul suprem îi indică omului calea, dar nu i-o impune, ştiind totuşi dinainte ce alegere va face individul. Admiţând erorile timpului, trebuie să ştim că introducerea conceptului de liber arbitru dăruit omului de către dumnezeul său este un merit al teoreticienilor creştini timpurii. În absenţa conceptului de liber arbitru, acceptând deci determinismul divin în forma sa absolută, omul ar fi absolvit de orice responsabilitate. Ce sens ar mai avea îndemnul la respectarea normelor morale dacă un dumnezeu ne-ar scrie dinainte destinul? Nu ar fi absurde orice pedepse pentru păcate pe care nu noi am ales să le facem? Sau Dumnezeu ar da verdicte pentru propriile sale decizii? Şi nu ar fi atunci chiar Dumnezeu sursa răului?

Când omul a început să-şi pună astfel de întrebări, mai marii dogmei au decis că Dumnezeu trebuie sa-i fi lăsat omului libertatea de a-şi trăi viaţa deliberând (prin intelect) şi hotărând (prin voinţă). Supusul devine astfel responsabil, în ambele religii, de calea aleasă: dacă urmează porunca divină, are un merit pentru că putea să nu o facă, aşa că va fi răsplătit cu viaţa veşnică; dacă nu o urmează, e vinovat pentru că trebuia să o urmeze, aşa că va fi pedepsit. Pentru aproape trei miliarde de oameni, teama de pedeapsa eternă asupra sufletului este motorul fiecărei zile.

Deci credem sau ne temem? Pentru ce ne rugăm şi pentru ce sperăm? Caritatea şi bunătatea sunt acte de voinţă sau de frica iadului? Adulterul, blasfemia, hoţia sau crima sunt acte interzise de morală, de raţiune, de lege sau de însuşi dumnezeul în care credem? Şi oare ce putem spune despre intelectul nostru dacă atâţia oameni încă mai cred orbeşte într-o religie măsluită acum mii de ani, cu percepte valabile epocilor sclavagiste şi cu vorbitori care predică ura prin cuvinte de dragoste? Cum se pot ucide între ele două lumi care cred în aceleaşi lucruri dar care nu au timp să se cunoască şi să se înţeleagă?

Creştinii cred că sunt naţia aleasă, care a înţeles mesajul lui Dumnezeu prin credinţă şi dragoste. Musulmanii cred că sunt poporul ales pentru că au decriptat mesajul lui Allah, prin bunătate, obedienţă şi dragoste necondiţionată. Cu toţii şi-au trasat, ca îndatorire morală, să predice păgânilor credinţa lor. Creştinii s-au ascuns în spatele cruciadelor pentru a distruge civilizaţii pe care astăzi nu le mai putem cunoaşte. Ce s-a întâmplat cu egiptenii, cu persanii, cu toţi cei care au fost prea învăţaţi şi nobili ca să poată supravieţui gloatelor de sclavi care s-au răsculat nici ei nu mai ştiu în numele cui? Iar acum asistăm neputincioşi la blasfemierea Jihadului. Războiul sfânt al islamului înseamnă, în teorie, educarea păgânilor în spiritul valorilor mahomedane. Da, l-am reinterpretat şi pe el, şi da, ucidem civilizaţii pe care nu le înţelegem.

Ce putem spune despre natura umană dacă suntem în stare, încă, să transformăm ignoranţa în ură? Şi cine suntem noi să judecăm care este religia care ne dă dreptul de a fi superiori? „Dragostea îndelung rabdă; dragostea e binevoitoare; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.” Să ucidem, deci, în numele ei!




Comenteaza

2007-01-17 07:52
vladstroescu

"Şi mai rămân doar credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea"

Foarte interesant. Pentru că citatul acesta este IDENTIC cu cel din prima epistolă a lui Pavel către corinteni (13, 13).

Totuşi, am căutat în Coran şi n-am găsit ceva care să semene cu pasajul dumitale, ceea ce un înseamnă că nu există. Ai putea să ne spui unde să-l găsim?

2007-01-24 19:13
psycho bunny

Nu-s de acord, fara a fi Gica Contra ;)
Romanii, in genere, au ce au cu tiganii, pentru ca si ei, la randul lor, au ce au cu romanii. Tanda pe manda as spune, dar singurul lucru vizibil este intoleranta Romanicai fata de minoritati.
Ma rog, revenind la subiectu in spetza, ceea ce ai scris matale acolo ma duce cu gandul, invariabil, la americani. Ei nu prea judeca, stii, ci sunt indoctrinati prin media mai mult decat am vazut in Mortal Kombat - filmul cu J.c. Van Damme.
Nu-s americanca, nu-s americanizata either ;)

Nu ma regasesc si cred ca suntem rabdatori si se poate demonstra prin faptul ca in Romania vei gasi jdemii de afaceri ale arabilor//chinezilor etc. Un conglomerat de nationalitati, de religii si mai ales ... tara tuturor posibilitatilor.

Romanii sunt prea preocupati de bani, pentru a ii refuza din principiu!

Ave,
adaM Viceversa.

2012-03-20 05:55
Javier

Gică spune:La coadă la Nobelo glumă scrisă chiară de mine GicăDeci era coadă de romeeni la un magazin din cterar. Deci vine un poiet şi eentreabă:- Nu vă supăraţ, ce se dă aicişa?- Se dă Nobelu pentru cărţ, zice un romancer.Deci se aşează omu la coadă.- Merge greu, zice romanceru.- Da de ce merge greu? zice poietu.- Căci se bagă unii een faţă.- Ieu cred căci se dă şi pe la spate, zice poietu.- Desigur căci se dă, zice romanceru. Chiar acu cinci minute a eşit un cetăţean cu geanta plină.- Ce să faci, oftează poietu. Dacă nu ai pile nu faci nimic een zioa de az.- Nu mai merge nici cu pile, zice romanceru care se vede căci era fuarte bine informat.- Da de ce ziceţ aşa? eentreabă poietu cu eengrijorare.- Nu mai ie de unde, domle, zice romanceru. cenţelegeţ? Nea luat tot americanii, nea luat şi nemţii, nea luat şi turcii Ne ia toţ. De unde să mai fie?- Ştiţ căci aveţ dreptate? zice şi poietu. Ia uitaţ la doamna aceia din faţă. Ieu zic căci nici nu ie din cterar de la noi.- Nu ie domle, zice romanceru. Nu vam spus ieu căci vine tot felu de străini şi se bagă een faţă?Doamna bagă een sacoşă o bucată de Nobel gras şi ese afară urmărită de privirile eenfometate ale cetăţenilor.- Alo, domle, strigă poietu enervat, daţ mai puţin domle, ca să ajungă la toată lumea.

2012-04-08 10:21
auto insurance quotes

spune:domnu’ Gicachiar asa de important e Nobelul asta? Si nu ma refer la bani aia, ca eu habar n-am cat sunt de multi sau daca e o cifra mare.Pai la cat de lipsiat de cultura e Romania credeti ca pe romani i-ar fi interesat daca ar fi luat Nobelul un roman adevarat?Dar Dostoievski sau Kafka sau camus de ce nu l-au luat? Si Sartre de ce l-a refuzat? E moft, dom’le Nobelul:)Pai si premiul Nobel pt Pace l-a luat Obama pt ca nu face nimic. Sta prin concedii si cheltuie bani.Asta e publicitate curata , asa era si nebunia cu Coelho … E voie sa nu-mi placa doamna, consider ca e supraevaluata. Dar , in prostia mea , iar recunosc, n-am citit nimic de ea. Si nu ma atrage subiectul, obsesia dumisale pt securistii romani, golanii romani. Sa scrie si rusinea ei interioara daca e sincera cu SS, etc , etc.

2012-04-12 03:53
new york car insurance

War bei der Studio Tobac Tour 2011 in der Oliva Lounge in Berlin mit dabei. Der Abend hat sehr viel Spass gemacht und meine Vorliebe für die Cain Daytona geweckt. Thorsten Wolfertz hat mit Witz und Fachwissen durch den Abend geführt. Es war so gut das ich gleich eine Kiste der Cain Daytona Double Toro mit dem einzigartigen Sampler mitgenommen habe. Freue mich schon auf den nächsten Abend durch den Herr Wolfertz führen wird.Grüße aus Berlin,Frank Grunow


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile




Termeni si Conditii de Utilizare