Oligarhi în chiloţi roşii
     media: 0.00 din 0 voturi

10.11.06
19:46

Până să capăt buna inspiraţie să mai şi respir, mi-am mâncat 15 ani din viaţă pe sistem pesede, în micul meu oraş care altceva nu prea ştie. M-am dat cu capul de toţi pereţii, am crezut că mi-e bine şi am crezut că fac bine. Dar am avut şi norocul s-o las naibii în urmă.

Suntem, chiar dacă ne e greu să recunoaştem, un oraş de sclavi. Le bem vodca şi sucul, le mâncăm pâinea, le vizităm crâşmele, le râvnim banii, le învăţăm în şcoli, le călcăm pe străzi şi, da, cred că respirăm şi aer de-al lor. Îi vedem superiori şi rasaţi, dar îi detestăm numai pentru că nu-i înţelegem şi pentru că au mai mult decât credem că am putea noi, muritorii de rând, avea.

Mă gândeam deunăzi că pot număra pe degetele de la o mână personajele care să nu trăiască pentru ei. Pentru oligarhia cu trei trandafiri în frunte. Bine, cred ca e un alt fel de a „aparţine”, de a primi laude şi reproşuri pe bani şi cât de poate de legal, pentru a împărţi funcţii şi contracte după un algoritm recunoscut de tot clanul şi, poate, de a simţi că eşti parte dintr-o clasă superioară. A porcilor care sunt mai egali decât celelalte animale.

Cum tocmai eu am slugărit oamenilor care îţi zâmbesc călcându-te în picioare? Nici nu mai ştiu ce-mi doream, nici nu mai contează că ei încă se mănâncă de vii. Cert e că am ieşit întreaga din orăşelul meu drăguţ, că încă mai cred în prieteni şi în mine, dar încă mai port cicatricile slugărniciei pe care mi-a injectat-o sistemul social-democrat. De altfel, mă mai amuz şi eu cât pot pe seama caraghioşilor care îmi conduc acum tărişoara, adunându-mi forţele şi cumpărându-mi şi eu chiloţei roşii, ca să pot lupta, încă o dată, cu oligarhii şi lighioanele lor, cu mogulii şi ciocoii care mă vor lovi din nou şi din nou şi din nou...




Comenteaza

2012-03-20 13:03
Jeremy

Prin Şimon ar fi ideal, dar nici prin Poarta nu e de lepădat. Probabil cele două trasee se unesc mai sus. Din ce ai potisvet trag concluzia că trebuie totuşi să ne luăm o rezervă suplimentară de timp. Pare destul de anevoios la urcare şi nici nu mai am suflul de acum 10 ani.De fapt, vreau să văd Şimonul de sus. Cam se văd Bucegii din Şimon... :)Mulţumesc.

2012-04-08 10:32
carinsurance

tineri și nu numai. Pot fi poze serioase, pot fi hazlii sau ușor ironice. Dintr-o zi cu soare sau dintr-o zi ploioasă. La fel cum se întâmplă și în

2012-04-15 04:25
auto insurance quotes

care este tara mea? spune:Felicitari pentru post, este induiosator. Nascuta in ’84, prind aripi cand ma detasez de lumea din care simt ca nu fac parte si-i urmaresc pe ei, geniile anilor trecuti. Dintre toti, insa, Tomita ma cuprinde, ma ameteste si ma face sa-l aplaud, de cate ori il revad.Si-l aplaud, singura, cu ochii la un ecran si stiu ca se bucura chiar daca grimasa lui nu-mi da de veste. Face o pauza, eu casc gura, ca, mai apoi, sa ridice sprancenele in stilu-i caracteristic si ma trezesc aplaudandu-l iar.Tomita are o eleganta aparte, o tinuta care impune respect si admiratie. Este actorul caruia cuvintele nu-i sunt necesare, pentru ca limbajul non-verbal te surprinde. Alaturi de textele impertinente acelor vremuri, dar geniale mai ales ca esenta, acest om este o legenda. Si, chiar daca a trecut in nefiinta omul Toma Caragiu, legenda Toma Caragiu nu-si are sfarsit si ne fericeste ori de cate ori ii simtim lipsa. Este preferatul meu!Am o singura lacrima : tinerii prezentului nu apreciaza valorile trecutului si le integreaza, in comunism, dandu-le conotatii negative. Fara a le cunoaste, macar…


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile




Termeni si Conditii de Utilizare